Top

La mulți ani, Dobrogea noastră!

Dobrogea noastră dragă, ai oferit adăpost și hrană încă din cele mai vechi timpuri, pe când populațiile culturilor Boian și Gumelnița își duceau veacul în mileniul V î.Hr. aproape de Marea Neagră, de Dunăre și de pădurile Munților Măcin. Istoricii spuneau despre acești oameni că erau într-un stadiu de dezvoltare socială și economică similară celor din civilizațiile contemporane din Egipt și Mesopotamia, considerate leagăne de civilizație ale omenirii. Tot cu mult înaintea erei noastre, tot aici, și cultura Hamangia scria istorie valoroasă în mileniile IV-II î.Hr. mai ales în partea sudică a regiunii și lăsau umanității „Gânditorul de la Hamangia alături de femeia sa”, în prezent un simbol al Muzeului Național de Istorie a României și al întregului nostru patrimoniu cultural.

Și coloniștii greci din Milet te-au ales pentru a construi aici noi și noi orașe, printre care și faimosul Histria în secolul al VII-lea î.Hr. Este incredibil să ne imaginăm astăzi cum acest loc a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând din perioada greacă și până în epoca romano-bizantină. În perioada stăpânirilor romane ai reușit să faci din Histria prima cetate pontică a imperiului și un punct deosebit de important pe harta răsăriteană a bătrânului continent. În jurul Histriei gravitau și alte cetăți prospere printre care Capidava, Dinogeția, Noviodunum, Halmyris, Ibida sau Argamum.

Dobrogea noastră bogată, Dobrotici îți dădea numele în anul 1347 când rupea ținutul din Imperiul Bizantin și fonda Despotatul Dobrogei, cunoscut în istorie și ca Țara Cărvunei. Despotatul se întindea de la brațul Sf.Gheorghe (în nord) până aproape de Burgas în Bulgaria (în sud) și avea capitala la Kaliakra. Dobrotici s-a cam războit cu genovezii sprijiniți de bizantini, cei care controlau Marea Neagră pe atunci, însă fiul său, Ivanko, după ce a preluat tronul în 1386, a reușit să încheie la Pera, un oraș-port aproape de Constantinopole, un tratat de pace cu puterea genoveză. Din păcate nu a durat mult, decât până în 1388, acesta rămânând de altfel și ultimul tratat încheiat în Dobrogea medievală și independentă. După moartea sa din cetatea Varnei, ținutul este stăpânit timp de trei decenii de Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești.

În anii 1419-1420, Imperiul Otoman te cucerea și a lor urma să rămâi apoi timp de aproape cinci secole. La început s-au ridicat importante târguri rurale la Babadag și Medgidia, dar și numeroase sate noi pe tot teritoriul regiunii. În foarte scurt timp, populația musulmană a devenit majoritară și cel puțin în prima fază a stăpânirilor otomane, a cam fost liniște și pace în regiune. Lucrurile s-au înrăutățit însă în secolul al XVII-lea când a început declinul puterii de la Constantinopole. În secolul următor, situația s-a modificat dramatic odată cu extinderea teritorială a Rusiei. Din nefericire pentru Dobrogea noastră, secolele XVIII și XIX au transformat-o într-un adevărat câmp de bătaie între Turcia și Rusia, multe dintre vechile cetăți, spectaculoasele palate și ordonatele sate fiind distruse în numeroasele războaie ruso-turce. Așa a vrut Dumnezeu, să ne pună aici, între cele două puteri din estul Europei, dar am avut mereu ambiția să renaștem din cenușă și să o luăm de la capăt. La fel au făcut și cazacii nekrasoviți și rușii de rit vechi, fiind forțați de țarii Rusiei să-și părăsească ținuturile și să găsească adăpost începând cu secolul al XVIII-lea în Dobrogea noastră primitoare. Astăzi sunt cunoscuți ca staroveri sau mai bine zis, ca lipoveni, rămânând adepții vechii credințe, fiind peste 20.000 la ultimul recensământ, a doua minoritate din Dobrogea după turci și tătari (peste 50.000).

În 1878, după mari sacrificii, coșmarul tău părea să se termine prin anexarea regiunii la România, un nou stat independent recunoscut în urma Tratatului de Independență din 1877-1878. În sfârșit știai că ai scăpat de războaiele care te-au măcinat în valuri succesive mai bine de două secole și că puteai să te dezvolți în pace de acum încolo. Pe 10 mai 1881 deveneai regiune parte din regatul României după încoronarea lui Carol I de Hohenzollern, iar pentru a accelera integrarea în regat și dezvoltarea economică și socială, regele începe construcția podului feroviar de peste Dunăre cu scopul de a conecta capitala București de orașul port Constanța. După cinci ani, în septembrie 1895, a fost inaugurat cel mai mare complex de poduri din Europa acelor vremuri și al treilea ca lungime din lume. Cele trei părți ale complexului de poduri însumează peste 4km lungime.

Totuși, chiar și după alipirea Dobrogei la România, au urmat alte trei valuri de umbră: anii 1916-1918 în Primul Război Mondial, anii 1940-1944 în al Doilea Război Mondial și anii 1945-1989 în perioada comunistă. Însă, chiar și cu aceste noi frâne puse în istoria ultimului secol, ai continuat să te dezvolți și să devii astăzi poate cea mai matură regiune a României mai ales datorită istoriei tale atât de bogate.

Lăsând toată istoria tumultoasă la o parte, îți mulțimim că în prezent ne încânți privirile cu minunata deltă a Dunării, cu șerpuirea lină a Dunării, cu bătrânele creste ale munților Măcin, cu lacurile și lagunele tale, cu țărmul Mării Negre, cu dealurile împădurite ale podișulurilor Babadag și Casimcea, cu văile pline de viță de vie, cu lanurile de grâu, rapiță sau floarea soarelui, cu fauna și flora atât de bogată. Ne bucuri și mințile cu ce a mai rămas din ruinele fortificațiilor din antichitate, cu impunătoarea cetate medievală din Enisala și mai ales cu satele tale multi-etnice, adevărate muzee vii pe care le prezinți cu atâta căldură oaspeților tăi. Și îți mai spunem ceva, căci azi, pe 14 noiembrie, e ziua ta: LA MULȚI ANI, DOBROGEA NOASTRĂ DRAGĂ! Să ne rămâi așa cum ești, frumoasă, misterioasă și mereu fermecătoare.

Află aici și mai multe despre istoria și oamenii din Dobrogea.

Ți-a plăcut articolul? Recomandă-l mai departe și prietenilor tăi! Ar fi cea mai frumoasă răsplată a muncii noastre.
267

Leave a Reply:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.