Top

5 întrebări cu și despre Eduard Acsente

Născut în anul 1971 la Sfântu Gheorghe (Tulcea) într-o familie de pescari cazaci, Eduard Acsente este unul dintre cei mai populari ghizi de turism din Delta Dunării. Noi obișnuim să-l descriem ca fiind o veritabilă enciclopedie vie, un om carismatic și un mare iubitor al locului din care provine. Și putem spune că ne considerăm privilegiați să-l avem alături în prima ediție a infotripului #ExploreDobrogea, când va prezenta delta în stilu-i caracteristic celor 10 bloggeri străini invitați. Vă invităm să-i cunoașteți mai bine povestea citind interviul de mai jos.

1. Eduard Acsente, ești considerat unul dintre cei mai pasionați și interesanți ghizi din Delta Dunării. Care ar fi motivul pentru care din ce în ce mai mulți turiști apelează la serviciile tale, unii dintre ei revenind chiar an de an? Spune-ne măcăr puțin din secretele tale.

Eh, sunt doar un norocos! Știi, totul a început de foarte multă vreme, pe când aveam doar 15 ani și plimbam turiștii cu barca tatălui meu la rame tocmai până la Insula Sacalin. Nu este deloc usor să faci asta ținând cont și de faptul că barca era destul de mare, în aceasta aflându-se de regulă 7-8 persoane. Și cum vântul la noi bate numai de două ori pe an, șase luni din nord și șase luni din sud, era practic imposibil ca jumătate din traseu să nu ai vânt potrivnic. Astfel, totul dura cu 2-3 ore mai mult și juram în timpul fiecărei excursii că n-o să mai fac asta niciodată, dar deoarece era o modalitate de a câștiga multicei bani cinstiți, repetam totuși isprava aproape zilnic.

Apoi, în timpul excursiilor, turiștii îmi puneau numeroase întrebări legate de locuri, istorie, tradiții, obiceiuri, floră sau faună și treptat am început să-mi dezvolt competențele de povestitor. Îl întrebam adesea pe tatăl meu tot felul de lucruri iar el, deși era un simplu pescar, mi-a dezvăluit numeroase povești interesante. Adevăratul meu mentor în astfel de activități a fost însă bunicul meu care avea foarte multă răbdare cu mine, luându-mă cu el la pescuit și povestindu-mi o mulțime de lucruri despre locurile, tradițiile și obiceiurile locului. Totodată, obișnuia să petreacă nopți întregi fumând afară, pe o lădiță de lângă geam, iar eu în casă, pe pat, îi ascultam poveștile nesfârșite despre vikingi, haiduci și mai ales despre noi, cazacii. Odată cu trecerea anilor, prin mult studiu despre floră și faună, despre istorie și geografie, am devenit un bun povestitor, iar faptul că iubesc din tot sufletul acest colț de rai cred că mă făce ca astăzi sa fiu unul dintre cei mai căutați ghizi din Delta Dunării.

E bine de știut că la noi în deltă multă lume oferă astfel de servicii, de la copiii noștri până la cei care au investit aici venind din altă parte, dar numai pasiunea și cunoștințele acumulate în timp te fac să fii căutat permanent de către oameni, mereu și mereu, iar asta, pe lângă faptul că te bucură enorm, te și obligă la foarte multă pregătire.

2. Știm că ești născut la Sf.Gheorghe, unul dintre satele pitorești din Delta Dunării, și că provii dintr-o familie de cazaci, renumiți în istorie pentru frica pe care o semănau în rândul dușmanilor pe câmpurile de luptă. Povestește-ne pe scurt despre etnia pe care o reprezinți – de la origini, la motivele pentru care au ales acest colț de țară și de la obiceiuri la cazacii din prezent.

Foarte pe scurt, prin anul 1775, țarina Ecaterina a II-a a Rusiei a hotărât desființarea siciei (mănăstire fort) cazacilor zaporojeni de pe râul Nipru din Ucraina. Iar această decizie a determinat migrarea în valuri succesive către Delta Dunării, zonă care seamănă într-o oarecare măsură cu locurile pe care le-au părăsit aceștia și se stabilesc în localitățile Sfântu Gheorghe, Letea și Caraorman.

Sultanul, Dobrogea fiind pe atunci provincie otomană, cunoscând foarte bine capacitățile de luptă ale cazacilor, fiind urmași ai triburilor cumane slavizate, cu multe influențe mai ales vikinge, i-a folosit întâi ca ostași de graniță. În anul 1813, acestia au înființat la Dunăvăț, din motive strategice și economice, ultima sicie a cazacilor din lume, Sicia Transdunăreană (Zadunavskaya Sici). Oștile cazacești au fost folosite de sultan în toate războaiele pe care le-a purtat, nu numai în această regiune. Însă, din cauza faptului că cazacii erau greu de controlat, mai ales datorită spiritului lor de libertate adânc înrădăcinat, sicia nu a rezistat decât până în anul 1828 când o parte din cazaci au trădat înalta poartă otomană și au trecut de partea rușilor. În acel moment, fără nici cea mai mică ezitare, sultanul a ordonat uciderea acestora. Cazacii au fost pur și simplu nimiciți, dar în Sfântu Gheorghe a rezistat un mic nucleu de vreo 20 de cazaci care au reușit să se înțeleagă cu autoritățile și au supraviețuit. Prin urmare, acum se spune că prin sângele locuitorilor din Sfântu Gheorghe curge sânge de cazac.

Revenind în prezent și continuând tradiția, noi mai folosim astăzi câteva dintre armele cazacilor printre care și o suliță de luptă corp la corp de 2 m lungine utilă în special la vânătoare de mistreți. La noi se zice că cine vânează cu arma este laș. Totodată, cazacii aveau niște bice, unul de 3 m care avea în capăt împletită o lamă de cuțit și un altul de 5 m lungime care avea în capăt o bilă de fier de 2 kg. Ambele erau folosite în special în lupte, cu unul tăind dușmanii din apropiere iar cu celălalt făcând prăpăd în cavaleria inamică. Azi încă mai folosim bicele, atunci când copiii anunță venirea anului nou.

3. Având aproximativ aceleași origini slave, multă lume confundă cazacii cu lipovenii și vice versa. Care ar fi totuși diferențele dintre cele două etnii? Cu propunerea de a fi cât mai obiectiv, au existat probleme de-a lungul istoriei în Dobrogea între ei sau fiecare și-a văzut în tihnă de ograda sa?

Cazacilor din deltă astăzi li se spune haholi, termen folosit de ucrainenii moderni pentru identificare. Hohol, tradus literar, înseamnă snop. De ce? Cazacii purtau părul din creștetul capului într-un snop.

Revenind în istorie, începând cu anul 1664, zona Dobrogei a fost colonizată de staroveri, țărani ruși care au plecat din Imperiul Țarist din cauza condițiilor vitrege în care trăiau, folosind ca pretext schisma bisericii ortodoxe. Aceștia l-au urmat în calea migrației pe călugărul Filip, astfel fiind denumiți filipovschi, în slavonă însemnând de-ai lui Filip. Tot aici s-au refugiat și o ramură a cazacilor zaporojeni, cazacii nekrasoviți, trădătorii de pe Don care controlau în acea perioadă, datorită calităților de luptători și navigatori, tot țărmul Mării Negre și al Mării Caspice.

Undeva prin anul 1813, cazacii lui Necrasov, o căpetenie prorusă, au intrat în conflict alături de staroveri cu cazacii zaporojeni. Astfel, ultimii câștigând lupta, în acel moment a apărut denumirea de lipovean care înseamnă peiorativ arzi sau dă-ți foc, denumire dată de zaporojeni urmașilor lui Filip, călugăr prins într-un final de autoritățile ruse și ars pe rug. Cu timpul, cazacii de pe Don își reneagă originile, mai ales după trădarea cazacilor zaporojeni din 1828 atunci când autoritățile turce se oripilau teribil numai când auzeau cuvântul cazac. Prin urmare, comunitatea ruso-lipovenească din Dobrogea este formată din staroveri și din cazacii trădători de pe Don.

Deși cultura și obiceiurile li se aseamănă destul de mult, haholilor (respectiv cazacilor zaporojeni) nu le place să fie confundați cu lipovenii. Și chiar dacă cea mai mare jignire adusă cazacilor zaporojeni era să-i numești lipoveni, azi lucrurile s-au liniștit și comunitatile se dezvoltă armonios, dar fără să se amestece încă.

4. Pe lângă mozaicul multi-etnic de-a dreptul impresionant din Dobrogea, mozaic care se regăsește considerabil și în Delta Dunării, care consideri că sunt motivele pentru care un turist ar trebui să-și petreacă un sejur în acest paradis sălbatic din România, rezervație a biosferei și patrimoniu mondial UNESCO?

În primul rând, trebuie menționat că Delta Dunării este al treilea ecosistem din lume după Galapagos și Bariera de Corali. În al doilea rând, în deltă există încă foarte multe specii de plante și animale nedescoperite. Aceasta este singura Rezervație a Biosferei locuită și în care sunt permise activități economice. Cumva, îmi permit să spun că totul, dar absolut totul este fantastic aici.

Geneza acestui pământ fascinant este într-o continuă formare și chiar azi sunt locuri care ies pentru prima dată de sub apele Dunării, formând insule care ieri nu existau. Apoi ecositemul în sine este un alt motiv pentru care un turist ar trebui să-și petreacă cel puțin un sejur în deltă. Avem aici două din cele șase specii de pelicani din lume. Avem peste 60% din populația mondială de cormoran mic și peste 50% din populația europeană de cormoran mare. În ape avem sturioni de toate felurile, sturionii fiind renumiți pentru mult râvnitul caviar care a încântat papilele gustative ale multor oameni. Totuși, de menționat este faptul că în prezent, datorită unei întregi combinații de factori, care mai de care mai controversate, este interzis pescuitul de sturioni.

În Delta Dunării se poate vedea limpede cum omul a trăit și trăiește în continuare într-o perfectă comuniune cu natura, folosind tot ce i-a dat aceasta și încercând să nu altereze ecosistemul. Pot spune cu mâna pe inimă că aici este Raiul pe Pământ, având datoria veșnică de a-l ocroti. Obișnuiesc des să le spun și turiștilor că delta am împrumutat-o de la copiii nostri și că avem datoria s-o dăm intactă înapoi.

5. Sezonul turistic din Delta Dunării începe în cel mai fericit caz în aprilie și se termină de regulă în octombrie. Ținând cont că meseria de ghid turistic este activitatea ta principală, cum își petrece Eduard Acsente cealaltă jumătate de an când totul hibernează? Zi-ne câte ceva despre pasiunile tale.

La mine totul a pornit din pură pasiune pentru deltă și abia apoi am aflat că tot ceea ce fac trebuie făcut într-un cadru legal, începând astfel să urmez cursuri de ghid însoțitor și apoi de ghid național.

Sub o formă sau alta, eu trebuie să mă reinventez continuu. Am turiști care vin ani la rând iar eu de fiecare dată trebuie să le ofer lucruri și experiențe de neuitat care să-i facă să-și dorească să revină. Asta presupune învățare permanentă și descoperirea de noi povești interesante. Încet, pasiunea s-a dezvoltat și am început să fiu interesat și de zona limitrofă deltei, respectiv Dobrogea. Asta încă îmi consumă foarte mult timp. Am mereu senzația că niciodată nu voi fi suficient de pregătit pentru clienții care-mi solicită serviciile, deși am primit de-a lungul activității o mulțime de feedback-uri extraordinare.

Îmi place foarte mult să citesc, îmi place istoria, geografia, pescuitul sportiv, dar cred că cel mai mult îmi plac copiii, copiii prietenilor, copiii turiștilor și-mi doresc de fiecare dată să mă ridic la nivelul așteptărilor lor fiindcă pe lângă faptul că ei sunt cei mai fini observatori, copiii sunt și viitorul, iar dacă nu investești în viitor, nu poți prezenta trecutul și nu poți trăi prezentul.

Facebook Eduard Acsente: https://www.facebook.com/acsente.eduard

Ți-a plăcut articolul? Recomandă-l mai departe și prietenilor tăi! Ar fi cea mai frumoasă răsplată a muncii noastre.
267

Leave a Reply:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.